Minunea de la Sâmbăta


Vă salut cu gânduri curate de la Sâmbăta – județul Brașov, acolo unde exista una din cele mai importante Academii de spiritualitate, artă, cultură și știință din lume. Am ținut neapărat să vă povestesc o întâmplare minunată trăită astăzi acolo. E scurtă, dar cred că poate fi foarte inspirantă, pentru cei ce CRED. În drumul meu către Brașov, m-am oprit la Mănăstire Sâmbăta. Un loc minunat prin poziția geografică, liniște, consistență și pace. M-am bucurat că am revenit, deși de fiecare dată când trec și văd indicatorul către Mănăstire, îmi vine gândul să nu mă opresc pentru că voi întârzia la trabă. Inevitabil vine acest gând care încearcă să mă abată de la drumul real, de la dorința interioară pe care o simt. Așa cum vă spuneam, m-am oprit pentru jumătate de oră ca să primesc din EXTERIOR pacea, bucuria și npdejdea, ca un vaccin/antidot la ceea ce există permanent în INTERIORUL meu: război, supărare și deznădejde. De aceea merg de fiecare dată în locuri în care toate acelea există din belșug. Recunosc că nu am ajuns la „nivelul” regăsirii personale din interior, pentru că, în ceea ce mă privește în interiorul meu e altceva.Cum vă spuneam, am ajuns pentru jumatate de oră la Sâmbăta și în drum spre biserică, la intrare m-am oprit și am cumpărat o sticluță cu MIR. După ce am plătit, m-am miruit și m-am uitat în portofel, obserând că mai am 25 de lei. Atunci mi-a venit în gând că voi pleca de la Mănăstire fără acei bani, fără nici un ban în portofel, intenționând să mai cumpăr câte ceva, sau să-i las pur și simplu la Biserică. În drumul spre locașul Sfânt, am intrat în magazinul de obiecte bisericești al Mănăstirii. Imi place să mă uit și să aleg obiecte, icoane, cărți, cd-uri și să mai îmi înnoiesc din când în când „armamentul anti-gloanțe” din dotare (brățară, metaniile de rugăciune, cruciulița de la gât), pentru că uneori se învechesc și mai trebuie câte un update periodic. Cum vă spuneam, am intrat în magazinul de obiecte bisericești să arunc un ochi, să văd ce lucruri frumoase mai sunt. Am văzut o minunăție de obiecte: cărți, brățări, brelocuri, icoane, etc…. Vâzând atâta bogăție în ofertă, l-am întrebat pe călugărul care vindea, dacă se pot achiziționa obiectele și cu plata prin card. Mi-a răspuns cu bucurie că nu e posibil. Paradoxal nu am simțit la momentul respectiv nici o frustrare, deși știam că am doar 25 de lei în portofel. M-am uitat și mi-am ales ce mi-a plăcut, fără să mă gândesc la bani, fără să socotesc dacă îmi ajung sau nu. Am luat o brățară frumoasă, o metanie de rugăciune pentru mână bărbătească, una pentru soția mea, un breloc cu Mântuitotul Nostru Iisus Hristos, un CD cu părintele bucuriei -Teofil Pârâian și m-am îndreptat spre locul în care călugărul urma să-mi facă totalul și să plătesc. I-am spus că am doar 25 de lei la mine și că nu știu cât e totalul cumpărăturilor mele. A socotit și mi-a spus, 31 de lei. Nu știam ce să fac, la ce să renunț, pentru că îmi plăceau toate, avean nevoie de ele. I-am spus, deși știam că nu am suficienți bani, că trebuie să verific câți bani am. Am deschis portofelul și am scos toți banii pe care îi aveam….erau 31 de lei. Călugărul văzându-mi uimirea, mi-a spus: Probabil că aveați nevoie de toate. Mulțumesc. Doamne-ajuta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s